De 11 ani, Anca Mocanu are grijă de animalele din adăpost cu aceeași dragoste ca-n prima zi. Îi place să le vadă fericite, iar din când în când se mai supără pe ele, mai ales pe cățeii care nu reușesc să se împace și se ceartă între ei.
Activitatea de la Urme de Bucurie îi vine ca o mănușă și asta pentru că Ancuța a crescut în jurul animalelor o viață întreagă. De când se știe, a avut o curte întreagă de căței, pisici, măgăruși și cai.
Dealurile care flanchează strategic Dunărea îi sunt arhi-cunoscute și obisnuia să le străbată zi de vară până seară, când era copilă de-o șchioapă. Asta pentru că a crescut în Rasova.
Trezirea dată de cocoș
Cocoșul i-a fost ceas deșteptător, în fiecare dimineață, în timp ce, dacă după-amiază avea parte de un somn de frumusețe, măgărușul este cel care îi dădea semnalul că e timpul „să facă ochi”.
În toată perioada în care a lucrat la Urme de Bucurie a avut furtuni de sentimente de fericire, dar și de tristețe. Este imposibil să iubești animalele și să nu te afecteze atunci când veți toate patrupedele nevinovate că suferă.
„Sunt animăluțe de care m-am atașat foarte tare încă din primul moment în care au ajuns la noi. Pur și simplu m-am îndrăgostit de ele pentru că pe unele le-am văzut cum au crescut alături de mine, le-am îngrijit zi de zi, indiferent de vreme, boli sau alte greutăți”, povestește Ancuța.
Dar la fiecare dintre acestea a venit momentul când au fost nevoite să plece… departe. De cele mai multe ori au fost adoptate de oameni buni, cu suflet mare, din străinătate.
„Și oricât de depresivă a fost despărțirea nu pot spune că nu am simțit un suflet plin de fericire atunci când începeam să primesc poze de la noii lor părinți. Știam că acolo unde sunt, peste mări și țări sunt mult mai fericite decât ar fi fost aici”, a mai povestit îngrijitoarea noastră.
Bucuria dulce amară
Ne spune că simte o bucurie amară atunci când vine dimineața la adăpost și găsește în fața intrării cutii cu pisicei sau cățeluși. Bucurie, pentru că știe că la Urme de bucurie, minunatele animăluțe vor primi o îngrijire și atenția de care au nevoie, și amară pentru că știe că acestea au fost abandonate.
Dar tot răul spre bine. Îi aduce alinare și faptul că la noi măcar au o șansă, decât să fie aruncate pe câmp și lăsate să moară.
Acum are grijă de mai bine de 120 de căței, iar în timp ce stăm de vorbă, o pisică vine să-și ceară porția de dezmierdat. Se încolăcește printre picioarele ei, se învârte, miaună și e destul de greu să o ignori, mai ales că arată ca un butoiaș cu patru picioare.
Și cam așa e viața la adăpost zi de zi. Vorbește cu animăluțele, are grijă de ele, iar la final, fiecare primește câte o îmbrățisare sau o mângăiere liniștitoare pe creștet.